indistinctive freedom

Bine, am zis ca o scriu si pe asta. Sala luata, poligonul amanat de 6345874 de ori din diverse motive. M-am programat hotarat pentru ultima oara, acum ori niciodata. si vine miercurea in care trebuia sa ma prezint la poligon.

La 8 si jumatate trebuia sa fiu la Ilioara. La 6 ieseam din casa, avusesem o noapte cumplita, plina de emotii, somn intrerupt cu franturi de vise in care eu eram pe motor in poligon si trebuia sa fac slalom printre o suta si ceva de jaloane… Imi picau ochii in gura de somn, ma simteam pe trei sferturi zombie, dar linistit. Dupa cat stress inghitisem eram super calm: parca nu era examenul meu. Parca eram papusarul propriului destin.

Iau metroul. Jumatate din cei din vagon se uita luuuuuuuuung la mine: uite-l si pe asta in bocanci, cu geaca de piele si casca in mana pe caldura asta. Satanisti ordinari! Sinucigasi si violatori de babe! Eu insa n-am chef nici sa zambesc. Ma simt paralizat pe dinauntru, ca o masinarie scoasa din functiune. Cobor din metrou, traversez strada si o iau agale spre poligon. Vad cladirea scolii, aici dadusem sala atunci cand am avut examen pentru B.

Intreb in stanga si in dreapta pentru examenul de A unde e locul de intalnire. Era 8 si nu aparusem decat eu. Sunt indrumat spre o poarta langa care se afla o copertina sub care stau adormite niste motoare.

Ma asez pe niste tevi groase care aveau rol multiplu, si de gard si de banca si fumez. Incerc sa las toate emotiile deoparte. Ma simt transpus in alta lume, actionand automat. Daca nu as fi asa, as tremura in acest moment din toate incheieturile.

Aprind inca o tigara si ma uit cum se aduna candidatii. La 8 si jumatate erau aproape 100 de oameni stransi langa copertina. Toti tensionati, atmosfera amplificata de cladirile gri ale scolii si de lumina stranie a soarelui ascuns dupa perdele groase de nori.

Apar si politistii cu niste plicuri in mana. Inauntru listele cu candidati. Unul dintre ei ii striga pe cei notati in lista si pleaca cu ei intr-o sala de curs. Am rasuflat usurat, avea o figura sictirita care numai lucruri bune nu anunta. Am fost ultimul pe lista la al doilea politist, un tip jovial pe la vreo 35 de ani, care glumea si incerca sa destinda atmosfera. Am fost norocos. Cu el, toata tensiunea examenului s-a topit: “hai, mai baieti, ca nu-i asa de greu poligonul pe cat pare. Porniti, il faceti corect si gata, sunteti admisi”. Ne-a dus in alta sala unde am completat un formular. Am iesit din sala inaintea celuilalt politist care se tot mira: “cum fac astia dom’le de termina treaba asa repede, ca au intrat dupa noi in sala si ies inaintea noastra?”.

La poligon l-am vazut pe instructor cu motocicleta, ne astepta. De la scoala la care facusem cursurile mai erau vreo 7 baieti. Politistul ne spune ca nu il intereseaza ordinea, doar ca atunci cand intra unul in poligon celalalt sa fie pregatit, sa nu stea sa astepte, sa terminam repede cu examenul.

Fumez si stau pe langa motocicleta. Ii vad pe cei care intra in traseu de la alte scoli: doi dintre ei nu au reusit sa faca nici slalomul printre jaloane corect. I-a pus sa repete dar pana la urma au picat. Se vedea ca emotiile le-au jucat feste. Incep sa fiu din ce in ce mai linistit. Ma hotarasc sa dau ultimul asa ca duc munca de convingere cu instructorul. “Baga-te acum, in fata, ca daca stai or sa te apuce emotiile!”. Eu refuzam sistematic. Si-a dat seama ca e o cauza pierduta asa ca m-a lasat in durerea mea.

Vine si randul meu. Politistul se uita la mine: “doar tu mai esti?”, zic “da” si ii dau dosarul. “Hai, da-i drumul, ca vine ploaia peste noi!” Ma intorc si vad poligonul gol iar la capatul lui mobra pusa pe cric, ma astepta. Din momentul acesta am avut senzatia ca totul se deruleaza cu incetinitorul.

Ma duc la mobra, o pornesc, o imping la linie, ma urc pe ea. Incepe sa ploua. De cum am vazut primii stropi de ploaie pe viziera m-am linistit complet. Intotdeauna mi-a placut ploaia iar faptul ca incepuse sa toarne mi se parea un bonus.

Pornesc spre slalomul printre jaloane. Intru la primul jalon: greseala. Aveam viteza prea mare si am intrat prea aproape de al doilea. Aveam doua variante: sa fac slalomul mai din scurt ca sa recuperez teren sau sa continui sa il fac cu atentie, calcand cu roata la cativa centimetri de urmatorul jalon. Am mers pe a doua varianta: in primul caz as fi riscat sa alunec sau sa nu pot recalcula cum trebuie trasa si sa daram vreun jalon. Am trecut pe langa fiecare la milimetru. Ma distram gandindu-ma ca in momentul asta instructorul era pe punctul de a face infarct.

Intru in opturi. Am terminat slalomul care parea cel mai greu. E momentul sa ma relaxez. Incerc sa imi controlez tot ce imi trece prin minte ca sa nu ma apuce emotiile. Arunc o privire la politist: scria ceva in dosarul meu. E ok, uitasem sa numar cate opturi am facut, am mai facut unul in plus, asa, sa fie, ca oricum nu se uita nimeni la mine.

Ma pregatesc sa ies in linie dreapta. In fata mea vad instructorul, alti candidati care asteptau sa dea poligonul, gura casca de pe margine. Intind mana, merg drept printre linii pana la capat. Pun o super frana, simt cum aluneca rotile pe praful de pe asfalt umezit de ploaie si opresc. Ma dau jos si ma uit la politist care imi face semn sa continui cu evitarea obstacolului. E de bine, ce-a fost mai greu a trecut.

Intorc motorul, ma urc pe el si pornesc. Prima evitare, prin stanga, a iesit perfect, inchid gazul, ma intorc. A doua evitare, deja aveam viteza iar capatul poligonului se apropia amenintator. Ma arunc pe toate franele, opresc decent la capat. Ma dau jos si ma duc la politist. Ma ia de departe: “ce mai vii la mine, nu ti-am dat buletinul? a fost bine, te duci maine sa-ti iei permisul!”

M-am dus langa motor si m-am asezat pe jos pe un petic de iarba. Mi-am aprins o tigara si i-am sorbit fiecare fum incercand sa imi dau seama de ce am fost stresat de tot examenul asta cand a fost atat de usor. Nici acum, daca as sta sa ma gandesc nu as putea sa inteleg de ce mi-a fost asa de teama.

In jurul meu lucrurile reveneau la normal. Ma simteam din nou repus in joc, de data asta ca motociclist cu acte in regula. Dar constientizam ca de fapt asta nu a fost decat primul pas. Fiindca scoala de-abia acum incepe.

P.S. Poza e doar un exemplu care arata cum este examenul din poligon. Nu sunt eu in poza. Desi prietenii mei au vrut sa ma insoteasca la examen (caz in care as fi fost filmat din nenumarate unghiuri, si HD) am pus piciorul in prag si am zis ca daca apare vreunul din ei pe-acolo le rup picioarele. Stiu ca imi tin pumnii si tremura alaturi de mine. Dar asa sunt eu: sunt anumite situatii prin care e mai bine sa trec singur.

No related posts.