Pietris pe asfalt
Am fost astazi cu motorul pana la Giurgiu, intr-o plimbare lejera. S-a asfaltat prin Adunatii Copaceni unde erau cele mai mari gropi iar pe sensul de intoarcere am vazut ca o banda era inca in lucru. Stiam de pe acum ca voi avea probleme la intoarcere. Si asa a fost.
Dupa un pod ramas nerefacut, cu asfaltul doar pe alocuri si de pe care risti sa zbori fara probleme, la intoarcere am intalnit ambele benzi proaspat asfaltate si… cu nisip si pietris pe ele!
Un pietris marunt, ca bilele de rulment. Nu mai aveam pic de stabilitate si mai aveam destul pana in Bucuresti. Eram intre ciocan si nicovala: alta varianta de drum nu aveam si daca as fi oprit acolo nu mai aveam cum sa ajung in Bucuresti, iar pe de alta parte sa merg pe pietrisul asta insemna ca am 200% sanse sa ma dau pe jos.
Am hotarat sa merg totusi mai departe. M-am asezat in coloana in spatele unei masini si am mers exact in urma lasata de rotile masinilor din fata. Acolo era mai puti npietris, dar trebuia sa ma incadrez intr-o banda de 20 de centimetri latime. Ca la examen.
Tot drumul pana la Bucuresti am mers incet, constant, fara sa bruschez in nici un fel motocicleta care era mai mult decat instabila. La fiecare miscare fugea in toate partile. Fara acceleratie, fara frane bruste, cat puteam eu de lin. Credeam ca nu mai ajung in Bucuresti, a fost unul din cele mai dificile momente in care m-am aflat de cand merg pe motor.
La benzinaria din Berceni am oprit si am stat jumatate de ora sa ma odihnesc. Eram rupt dupa portiunea asta de drum. In plus, in fata mea era unul cu un Cielo de BV care ma sicana la greu. Iar eu nu puteam sa scap de el fiindca nu puteam sa accelerez pe pietrisul ala.
Asta a mai fost o experienta de notat. Cel putin stiu ca nu m-am chinuit degeaba in scoala cu linia aia dreapta din poligon.
Related posts:
- Curbe, paduri si asfalt Rasucesc harta pe toate partile. Atatea destinatii si atat de...
- La Vatra Dornei (3) – Ploaie Am iesit usurel, cu grija din Ramnicu Sarat lasand in...
Eu nu aş fi riscat atât mai bine mergeam pe contrasens sau puneam mobra în curtea unui localnic și făceam autostopul și veneam a doua zi să o iau.
Nu puteam sa merg pe contrases fiindca erau niste jaloane de plastic care separau sensurile sa nu se poata trece pe sensul celalalt. Am riscat, stiu… dar simteam ca o sa mearga pana la urma fara sa ma dau pe jos.
Îmi dai emoții…