Cu cebe prin tara – Joi
M-am trezit tarziu, dupa ce alarma de la telefon a considerat ca degeaba isi bate capul cu mine si s-a lasat pagubasa. M-am imbracat rapid, am fumat doua tigari si am coborat la cebe. Frumusica ma astepta bucuroasa, cu oglinzile ca niste urechi ciulite, sa iesim la plimbare.
Prima destinatie: parcul din Resita unde se afla muzeul cailor ferate.
Aveam un task de la Sukhoi sa fac cat mai multe fotografii si sa nu ma intorc fara poza unei placute de pe locomotiva unde sta scris: “Iuteala maxima…”.
M-am plimbat printre sinele pe care stateau adormite pentru multi ani locomotive cu abur, fiecare cu o istorie nestiuta care pornea de la inceputul secolului trecut. Nimeni nu s-a ingrijit sa scrie povestea fiecareia si sa o afiseze undeva.
Dar… asta e romanica. Bine ca avem locomotivele astea cat de cat salvate, bine ca nu au fost trimise inca la fier vechi.
Dupa ce am terminat de fotografiat am pornit pe cebe mai departe. Destinatia finala: Timisoara. Am avut parte de inca o sosea bestiala, asfaltul foarte bun iar traficul destul de scazut. Destul de multe rampe fara vizibilitate si m-am trezit odata in apropiere de varful unui astfel de deal cu o masina care depasea pe sensul meu. Masuri de protectie oricum luasem, in apropierea varfurilor de rampa dat mai la dreapta pe banda, gazul inchis si mana pregatita pe frana. Dar in rest puteai sa-i dai ca la balamuc.
M-am oprit intr-un sat, la o benzinarie no-name ca sa dau niste telefoane, sa imi pregatesc sosirea in Timisoara si sa beau un suc. In conditiile in care eram cu geaca de piele pe mine toata ziua, un suc insemna: o sticla de apa plata la jumate, o cola la jumate si dupa o tigara inca o sticla de apa plata.
La intrare in Timisoara ditamai podul in reparatii. Am inteles ca asa a fost de foarte mult timp si asa va fi si pe viitor, pentru ca urmasilor nostri sa le parvina o mostra din civilizatia romaneasca de secol 21. 2 benzi din 4 sunt accesibile insa pline de gropi, nisip, pietris, bucati de metal, imbinatura lipsa la pod atat de mare incat poti baga piciorul in ea, si asa mai departe. Avem cu ce sa ne mandrim!
Ziua s-a derulat foarte repede: m-am intalnit cu niste prieteni, am vizitat orasul, seara am fost la terasele din centru, plimbari romantice si asa mai departe. Am luat cartea de vizita de la o pensiune cu conditii super bune iar la pret era ca pentru studenti. Niste paturi duble dementiale! 
Related posts:
- Cu cebe prin tara – Vineri Am avut o dimineata frumoasa, intinzandu-ma in pat si stand...
- Cu cebe prin tara – video Imagini din excursia pe care am facut-o prin tara cu...
- Cu cebe prin tara – Miercuri Timisoara. Destinatie aruncata de Sukhoi intr-o discutie, asa, la plezneala,...
- Cu cebe prin tara – Sambata Las in urma hotelul si ma avant prin Zalau spre...
- O seara cu Cebe Termini munca si iesi pe poarta institutiei. Cebe asteapta cuminte,...
Știam ca Reșita Timișoara este făcut praf. L-au asfaltat?
Este foarte bun! Poti sa mergi linistit pe-acolo, nu ai probleme. Si sunt portiuni drepte unde poti sa-i dai la greu, atentie insa la varfurile de rampa!