Cu o mica intarziere, despre un drum de o zi (sau mai bine spus o dupa-amiaza si-o seara) foarte aproape de Bucuresti.
Propunerea lui Thorus suna perfect: plecare la pranz din Bucuresti, directia Oltenita, apoi usor spre Giurgiu si intoarcere acasa. Luci era la mine, isi spalase motorul, mai avea putin pana sa iasa din rodaj deci un motiv perfect de plecat la drum.
am realizat ca sunt capabil de orice, in anumite situatii. Pot sa fac bine, dar sunt capabil sa fac si rau. Am inteles ca nu trebuie sa judec pe nimeni fara sa-l cunosc. Am realizat ca toti purtam durere in suflet, ceea ce ne face mai puternici si cu totii avem nevoie de cineva cu care sa-mpartim sentimente, dar, cel mai important, am vazut cat de fragili suntem, cat de usor poate o fiinta complexa, unica, sa inceteze sa mai existe.
Am iesit usurel, cu grija din Ramnicu Sarat lasand in urma cateva strazi ce se desfacusera din nou in sosea cu doua benzi pe sens. Urmaream atent traficul din jurul meu: in localitati nu depaseam viteza legala. Erau destul de multe comune in care era radar si am preferat sa fiu linistit in oras decat sa iau puncte. Abia trecusem de Focsani si a inceput sa ploua. La inceput picura doar pe alocuri, sau tocmai plouase, iti dadeai seama dupa asfaltul ud care alterna cu portiuni uscate. Mergeam probabil in directia norilor, sau intram pur si simplu in ploaie, cred asta fiindca dupa cativa kilometri picuratul linistit de toamna s-a transformat intr-o ploaie adevarata. Portiunea de drum din sate era de fiecare data plina de surprize: balega, ulei, gunoaie, ce mai, sa fi vrut si nu puteam sa merg mai repede. Am deschis gazul si am ajuns destul de repede in Bacau. Acesta fiind inca un oras in care pana la urma m-am descurcat, dar m-am simtit ca intr-un labirint.
Trooper – Amintiri, filmat din public
Si a inceput sa ploua.
Ultimele comentarii