Cu o mica intarziere, despre un drum de o zi (sau mai bine spus o dupa-amiaza si-o seara) foarte aproape de Bucuresti.
Propunerea lui Thorus suna perfect: plecare la pranz din Bucuresti, directia Oltenita, apoi usor spre Giurgiu si intoarcere acasa. Luci era la mine, isi spalase motorul, mai avea putin pana sa iasa din rodaj deci un motiv perfect de plecat la drum.
am realizat ca sunt capabil de orice, in anumite situatii. Pot sa fac bine, dar sunt capabil sa fac si rau. Am inteles ca nu trebuie sa judec pe nimeni fara sa-l cunosc. Am realizat ca toti purtam durere in suflet, ceea ce ne face mai puternici si cu totii avem nevoie de cineva cu care sa-mpartim sentimente, dar, cel mai important, am vazut cat de fragili suntem, cat de usor poate o fiinta complexa, unica, sa inceteze sa mai existe.
Am iesit usurel, cu grija din Ramnicu Sarat lasand in urma cateva strazi ce se desfacusera din nou in sosea cu doua benzi pe sens. Urmaream atent traficul din jurul meu: in localitati nu depaseam viteza legala. Erau destul de multe comune in care era radar si am preferat sa fiu linistit in oras decat sa iau puncte. Abia trecusem de Focsani si a inceput sa ploua. La inceput picura doar pe alocuri, sau tocmai plouase, iti dadeai seama dupa asfaltul ud care alterna cu portiuni uscate. Mergeam probabil in directia norilor, sau intram pur si simplu in ploaie, cred asta fiindca dupa cativa kilometri picuratul linistit de toamna s-a transformat intr-o ploaie adevarata. Portiunea de drum din sate era de fiecare data plina de surprize: balega, ulei, gunoaie, ce mai, sa fi vrut si nu puteam sa merg mai repede. Am deschis gazul si am ajuns destul de repede in Bacau. Acesta fiind inca un oras in care pana la urma m-am descurcat, dar m-am simtit ca intr-un labirint.
Urziceni. Scap de oras si ii dau bataie sa profit de drum pana in Buzau. Aglomeratie (dar nu-i nimic, Cebe se strecoara usor printre masini) si cald (iarasi nu-i bai, Cebe are aer conditionat: cand tragi de gaz se face frig). Vreo doua sate cu tot cu radar, l-am ratat la mustata de fiecare data. Noroc cu masinile care incetineau la timp. Sicane cu un autocar mare si alb (cred ca asta va deveni dusmanul meu). Mergea pe banda a doua cu 100 la ora. Voiam sa il depasesc pe banda 1, dadea semnal si tragea spre mine. Incercam pe banda 2… la fel. Am zis… acum la risc, gandindu-ma la permisul meu, si l-am depasit pe sensul opus (nu, nu era dubla continua. Era simpla. Continua.).
Peisaj de campie pe toata linia. Ma intreb cum s-ar vedea de sus, dintr-un elicopter, Cebe alergand cu mine in carca prin furnicarul asta de masini. Ma apropii de Buzau si in sfarsit am si eu parte de vreo doua curbe largi, dar destul de bune cat sa ma aplec putin.
Sambata dimineata am plecat din Bucuresti pe Cebe avand destinatia Vatra Dornei. Am ales sa merg prin Urziceni – Buzau – Ramnicu Sarat – Roman – Vatra Dornei sperand la un drum cu asfalt uscat si fara gropi, urmand indeaproape indicatiile lui Thorus.
Iesire prin Colentina, aglomeratie la greu. Tiruri, Dacii papuc, Dacii din 1800 la care le curgeau tablele, fara stopuri, fara semnalizari, ce mai, incepuse sa devina interesant. Intrasem pe rezerva, trebuia sa intru la o benzinarie sa fac plinul dar tot amanam momentul, vroiam sa scap de portiunea aglomerata, de Voluntari, Niro si alte de-astea. Si rezerva continua sa se duca. Intru pe sosea, bag viteza sperand la un sat cu benzinarie pe dreapta. Trec de un peco noname asteptandu-ma ca in urmatoarea comuna sa fie un Petrom sau Lukoil macar. De unde… urmatoarea comuna intarzia sa apara. Mai aveam un patratel din indicatorul de rezerva. Satuc, dar fara benzinarie, ies din el, merg mai departe. Inca vreo cateva asezari unde nu erau nici peco-uri noname… imi dadeam seama ca am cam bagat-o pe maneca si simteam rece pe sira spinarii la gandul ca va trebui sa merg pe jos nu stiu cati km dupa benzina lasand-o pe Cebe in pustiu.
Acum deja clipeau toate patratelele de la indicatorul de rezerva. Nu mai puteam merge mult, nici o sansa de a ajunge in urmatorul sat. Scazusem pe la 50 la ora si cautam un loc bun de oprit, unde as fi putut sa o las pe Cebe pana ma intorceam cu niste benzina. Pe dreapta se face santierul unei ferme/abator, opresc langa poarta, ma duc si vorbesc cu bodyguarzii de acolo. Am aflat ca urmatoarea benzinarie este Petromul de la intrarea in Urziceni si ca mai aveam vreo 20 de km pana acolo. Nu am vrut sa ma risc sa raman in pustiu fara strop de benzina asa ca l-am rugat pe unul din bodyguarzi sa imi faca rost de niste benzina, ca daca nu am incurcat-o urat. Am avut noroc, in 15 minute l-am vazut venind victorios spre mine cu o sticla de 2 litri plina ochi cu benzina. Sukhoiu are mare dreptate: super norocoasa Cebe!
I-am dat viteza si se pare ca i-a placut, mai aveam cativa km pana la Urziceni si deja indicatorul de rezerva a inceput din nou sa clipeasca. Noroc ca in departare se vedea Petromul salvator. Mai erau doi motociclisti acolo: unul mergea la o nunta iar celalat la o intrunire a motociclistilor. Am stat putin de vorba, mi-am cumparat o harta si am fumat cateva tigari incercand sa memorez succesiunea oraselor prin care urma sa trec. Thorus mi-a recomandat sa nu mai trec prin Suceava, dupa Roman sa fac pe un drum la stanga, o scurtatura pentru Gura Humorului. Desi un pic sceptic in ceea ce priveste drumurile judetene cu 3 cifre am acceptat pana la urma riscul si am zis ca o incercare merita, daca nu imi place, de data asta ma intorc.
Trooper – Amintiri, filmat din public
Si a inceput sa ploua.
Recent Comments