indistinctive freedom

Am iesit usurel, cu grija din Ramnicu Sarat lasand in urma cateva strazi ce se desfacusera din nou in sosea cu doua benzi pe sens. Urmaream atent traficul din jurul meu: in localitati nu depaseam viteza legala. Erau destul de multe comune in care era radar si am preferat sa fiu linistit in oras decat sa iau puncte. Abia trecusem de Focsani si a inceput sa ploua. La inceput picura doar pe alocuri, sau tocmai plouase, iti dadeai seama dupa asfaltul ud care alterna cu portiuni uscate. Mergeam probabil in directia norilor, sau intram pur si simplu in ploaie, cred asta fiindca dupa cativa kilometri picuratul linistit de toamna s-a transformat intr-o ploaie adevarata. Portiunea de drum din sate era de fiecare data plina de surprize: balega, ulei, gunoaie, ce mai, sa fi vrut si nu puteam sa merg mai repede. Am deschis gazul si am ajuns destul de repede in Bacau. Acesta fiind inca un oras in care pana la urma m-am descurcat, dar m-am simtit ca intr-un labirint.

La intrarea in Roman am oprit sa alimentez. Nu am stat mult dar era cat pe ce sa ma buseasca un handicapat care se afla la volanul unei masini. Dadea cu spatele fix in mine, fara nici o greata, vrand sa iasa din parcarea benzinariei. Cat de mirat a putut sa fie atunci cand l-am claxonat! Adica ce? Nu-mi convine cumva sa treaca cineva cu masina peste mine?!?

De la Roman drumul a inceput sa se schimbe. Desi nu erau curbe perfecte, soseaua serpuia larg printre dealurile de pe o parte si alta. Nu era aglomeratie si se circula foarte bine. Peisajele incepeau sa devina interesante cu palcuri de copaci sub forma de padurice, poieni intinse de un verde crud… atat de placut incat am inceput sa merg incet doar ca sa ma bucur de peisaj. Cand am trecut de Hanul Ancutei incepuse din nou sa ploua. Era ud pe jos iar in fata mea o Dacie papuc a franat blana sa faca la stanga intr-o benzinarie. Pe banda doi, pe dubla continua. Fara semnal stanga. Ce, vi se pare ceva neobisnuit?

Am facut la stanga spre Gura Humorului. Incepea sa se insereze, vantul batea extrem de puternic intr-o zona de campie si se facuse frig. Am oprit pe dreapta prinzand un moment in care soseaua trecea printre niste dealuri, dar tot m-am chinuit vreo 5 minute sa reusesc sa-mi aprind tigara. Un motociclist a tras pe dreapta langa mine si m-a intrebat daca am vreo problema. Nu, multumesc de intrebare, am oprit doar ca sa ma odihnesc putin si sa fumez o tigara.

Gura Humorului – Campulung Moldovenesc este din pacate in reparatii, cu semafoare, asfalt spart si o portiune de vreo 200 de metri de drum de piatra. Cred ca a fost singura portiune din drum de care nu am fost multumit. Continuarea insa, soseaua care serpuieste pe Mestecanis, este dementiala. Noaptea, cu portiuni nemarcate, asfalt proaspat turnat… a fost una dintre cele mai frumoase experiente de drum pe care le-am avut.

Intoarcerea insa a fost cu probleme.

De la Roman a inceput sa ploua. Nu ploaie obisnuita, ci turna. Nu mai aveam timp sa ma opresc, era duminica seara si trebuia sa ajung in Bucuresti, a doua zi aveam servici. Ramnicu Sarat a fost din nou un punct dificil din traseu. Se inserase, ploua, marcajele de la intrarea in oras prost asezate, am gresit drumul spre Bucuresti. Am pierdut vreo jumatate de ora cautand iesirea din oras si intreband oamenii care mai erau pe strada sub umbrele cum pot sa ajung la drumul national spre Urziceni. Pana la urma am avut noroc cu soferul unui TIR care mi-a zis sa ma tin dupa el. Zis si facut.

Iesisem pe sosea, incercam sa tin viteza traficului insa farurile de pe contrasens ma orbeau prin ploaia de picaturi asezata pe viziera. In portiunile mai dificile am mers cu ea ridicata: preferam sa simt picaturile de ploaie care ma loveau cu putere pe fata, ca pe niste ace de gheata, decat sa nu vad nimic. Stergeam din cand in cand cu manusa viziera, fara cine stie ce efect. Cred ca manusile au fost primele care se udasera complet.

O perdea de apa in fata. Marcajul longitudinal al soselei care se vede pentru cativa metri in fata ta. Farurile masinilor din spate se reflecta in oglinzi. Xenoanele celor care vin de pe contrasens fac ca fiecare picatura de ploaie de pe viziera sa straluceasca. Ai senzatia ca ai bagat capul intr-un pachet cu lumini de pom de craciun. Noroiul de pe sosea face ca cebe sa aiba chef de dans fix cand te astepti mai putin. Avantaje? Oamenii si animalele s-au retras la adapost, nu ii mai vezi la marginea soselei.

La 10:30 intram in Bucuresti. Colentina, Mihai Bravu, ajuns acasa murat complet si inghetat de frig. Eram ud la picioare si la maini. In rest nu aveam probleme. Am oprit in fata blocului, Cebe la somn. Am intrat in casa si am inceput sa ma dezechipez. Aud pe strada sunetul unei vitezane trecand prin fata blocului. Eram foarte aproape sa imi pun protectiile inapoi, sa ma incalt si sa pornesc din nou pe Cebe. Eram insa obosit asa ca am ascultat doar zambind sunetul care se stingea in departare si m-am intins si eu in pat adormind fericit in careva minute.