Oltenita – Giurgiu: plimbare de week-end
Cu o mica intarziere, despre un drum de o zi (sau mai bine spus o dupa-amiaza si-o seara) foarte aproape de Bucuresti.
Propunerea lui Thorus suna perfect: plecare la pranz din Bucuresti, directia Oltenita, apoi usor spre Giurgiu si intoarcere acasa. Luci era la mine, isi spalase motorul, mai avea putin pana sa iasa din rodaj deci un motiv perfect de plecat la drum.
Iesirea spre Oltenita trece printr-o sumedenie de localitati, una dupa alta. Putina rutina intrerupta de Daciile Break vechi de 30-40 de ani care isi scurg tablele pe sosea, la care nu mai merg nici stopurile, ce sa mai vorbim de semnalizari. Dupa Frumusani drumul se intinde pe campie, mai putine sate si neasteptat de liber. Aflu mai tarziu ca in timpul saptamanii este o aglomeratie pe soseaua asta mai ceva ca pe bulevardele Bucurestiului la ora de varf.
Tragem pe dreapta intr-o parcare: sesiune foto, primele poze pe care Luci le face motorului sau care mai are doar vreo 50 de km si iese din rodaj.
Fumam, facem poze, filmam, Luci se va intoarce in Bucuresti fiindca nu vrea sa depaseasca cei 1.000 de km la care trebuie sa faca revizia.
Pornim din nou la drum, de data aceasta doar eu si Thorus. La plecarea din parcare am vazut ca sunt pe rezerva si vanam cu privirea la orizont in asteptarea unei benzinarii salvatoare.
Am trecut prin cateva sate, dar fara succes. Vedeam cum se duc patratelele de la indicatorul de rezerva, acum incepusera sa clipeasca toate. Am inceput sa merg din ce in ce mai linistit, Thorus in fata mea nu pricepea de ce raman in urma. Nu mai stiu cat am mers dar mi s-a parut foarte mult, pana am ajuns la intrarea in Oltenita iar sigla benzinariei de pe partea dreapta mi s-a parut cea mai frumoasa priveliste.
Am facut plinul si am plecat cu un coleg al lui Thorus sa vedem Dunarea. Ne-am intins la povesti mai mult timp, era o liniste de care nu vroiai sa te desparti, mi-a parut rau ca a trebuit sa pleca atat de repede.
De la iesirea din Oltenita pana la Daia, unde drumul intra pe soseaua Giurgiu - Bucuresti, am avut parte de un traseu deosebit de frumos: asfalt nou, proaspat marcat, peisaje extraordinare si curbe care plac oricarui motociclist, mai ales pe ultima portiune.
Drumul traverseaza dealurile si in anumite zone trece printr-o padure deasa, semanand cu intrarea in Slobozia, cum vii dinspre Harsova. Aici insa zona impadurita este mult mai lunga, padurea mai deasa iar curbele line se pierd in fata printre copaci. Nu am facut poze, se insera si eram in intarziere, oricum am fost intarziati si mai mult de 2 echipaje de politie care ne-au oprit pentru verificarea actelor.
Spre Daia soseaua traverseaza cateva localitati iar curbele incep sa fie din ce in ce mai agresive. Pe intuneric este posibil sa te surprinda cate una la 90 de grade, in locurile in care drumul trece printre dealuri. Destul de circulat drumul, ma refer la portiunea aceasta de final dinspre Giurgiu.
La intoarcere am constatat ca inca nu s-a terminat asfaltarea soselei spre Bucuresti. Imediat de dupa Adunatii Copaceni pana la Bucuresti asfaltul este praf. Mai rau decat in vara. Si nici nu am vazut vreo miscare ca s-ar mai lucra la el.
Related posts:
- Week-end in Bucuresti 800 de km in 2 zile si jumatate prin Bucuresti...
- Excursie de weekend la Drobeta Turnu Severin Am hotarat de vineri seara o excursie rapida, de weekend,...