Comments on: Cheia – Siriu, aprilie 2009 http://www.usnet.ro/2010/01/26/cheia-siriu-aprilie-2009/ blog de poze si povesti Sat, 24 Jul 2010 22:37:21 +0300 hourly 1 http://wordpress.org/?v=3.0 By: Alex http://www.usnet.ro/2010/01/26/cheia-siriu-aprilie-2009/comment-page-1/#comment-142 Alex Tue, 26 Jan 2010 13:27:37 +0000 http://www.usnet.ro/?p=221#comment-142 <a href="#comment-137" rel="nofollow">@sukhoi </a> asa este, numai sa scapam odata de vremea asta… <a href="#comment-138" rel="nofollow">@Adi </a> mmm… nu, nu m-am schimbat, a avut grija Thorus :) @sukhoi
asa este, numai sa scapam odata de vremea asta…

@Adi
mmm… nu, nu m-am schimbat, a avut grija Thorus :)

]]> By: Adi http://www.usnet.ro/2010/01/26/cheia-siriu-aprilie-2009/comment-page-1/#comment-138 Adi Tue, 26 Jan 2010 11:27:30 +0000 http://www.usnet.ro/?p=221#comment-138 Amintiri de pe vremea cand erai pasager? :) Cat de nebun erai atunci, sper ca nu te-ai schimbat intre timp :) Amintiri de pe vremea cand erai pasager? :) Cat de nebun erai atunci, sper ca nu te-ai schimbat intre timp :)

]]> By: sukhoi http://www.usnet.ro/2010/01/26/cheia-siriu-aprilie-2009/comment-page-1/#comment-137 sukhoi Tue, 26 Jan 2010 10:58:21 +0000 http://www.usnet.ro/?p=221#comment-137 n-avem decat un singur mod sa aflam :) n-avem decat un singur mod sa aflam :)

]]> By: Alex http://www.usnet.ro/2010/01/26/cheia-siriu-aprilie-2009/comment-page-1/#comment-136 Alex Tue, 26 Jan 2010 10:03:29 +0000 http://www.usnet.ro/?p=221#comment-136 Sukhoi, mai tii minte cumva cum se numea restaurantul de jos de la intoarcere de pe Magura? Am trecut pe langa el si cand am facut turul Romaniei ultima oara, dar nu-i retin numele. Sukhoi, mai tii minte cumva cum se numea restaurantul de jos de la intoarcere de pe Magura? Am trecut pe langa el si cand am facut turul Romaniei ultima oara, dar nu-i retin numele.

]]> By: sukhoi http://www.usnet.ro/2010/01/26/cheia-siriu-aprilie-2009/comment-page-1/#comment-135 sukhoi Tue, 26 Jan 2010 07:00:00 +0000 http://www.usnet.ro/?p=221#comment-135 Pe drumuri de genul asta intelegi ca e imposibil sa te opresti pentru poze cand soseaua iti da viraj dupa viraj. E ca un drog, nu te poti abtine. Asfaltul ti se desfasoara la cativa centimetri sub genunchi, virajul il simti ca in montagne russe, esti la originea tuturor vectorilor de forte si ii simti pulsand in piept ca o fanfara de defilare. Miroase a ambreiaj incins, cauciuc ars, herghelia iti fornaie in coapse si suiera ca un balaur. Esti pe drum, esti una cu drumul, nu te poti gandi la altceva decat la echilibrul de forte din urmatorul viraj si traseul optim pana la el. Transpiri si calculezi permanent inclinatie, deviatie de la trasa, acceleratie, aderenta, trafic si nu ai voie sa gresesti, e o linie foarte fina intre doua lumi si o negociere permanenta intre legile fizicii si zeita Fortuna. Imi amintesc si eu cu lux de amanunte un interval de cateva secunde de negociere cu zeita Fortuna de pe drumul ala. E ceva indescriptibil, mai intens decat sexul, mai puternic decat instinctul de conservare, o simbioza perfecta cu masinaria si o metamorfoza in compasul perfect. Radarul nu prea l-am ratat, a fost un exemplu clar de road rage. Dupa ce timp de un sat intreg am fost avertizat de cei de pe contrasens ca e radar in fata, am nimerit in spatele unui camion pe care nu m-am putut abtine sa il depasesc fix in fata baietilor cu radarul care isi frecau mainile bucurosi. Cat despre frig, recunosc sportiv, primavara poate fi foarte frig pe la munte. Atat de frig incat eroii tai sunt pinguinii de pe banchiza, amundsen si inuitii. Daca adaugi si faptul ca vezi la maxim 10 metri in fata pentru ca soseaua coboara, gropile sunt dintre cele mai perverse si nu exista indicatoare de curba, numarul fiorilor pe sira spinarii se cam dubleaza. Indistinctive freedom! Pe drumuri de genul asta intelegi ca e imposibil sa te opresti pentru poze cand soseaua iti da viraj dupa viraj. E ca un drog, nu te poti abtine. Asfaltul ti se desfasoara la cativa centimetri sub genunchi, virajul il simti ca in montagne russe, esti la originea tuturor vectorilor de forte si ii simti pulsand in piept ca o fanfara de defilare. Miroase a ambreiaj incins, cauciuc ars, herghelia iti fornaie in coapse si suiera ca un balaur. Esti pe drum, esti una cu drumul, nu te poti gandi la altceva decat la echilibrul de forte din urmatorul viraj si traseul optim pana la el. Transpiri si calculezi permanent inclinatie, deviatie de la trasa, acceleratie, aderenta, trafic si nu ai voie sa gresesti, e o linie foarte fina intre doua lumi si o negociere permanenta intre legile fizicii si zeita Fortuna. Imi amintesc si eu cu lux de amanunte un interval de cateva secunde de negociere cu zeita Fortuna de pe drumul ala. E ceva indescriptibil, mai intens decat sexul, mai puternic decat instinctul de conservare, o simbioza perfecta cu masinaria si o metamorfoza in compasul perfect.

Radarul nu prea l-am ratat, a fost un exemplu clar de road rage. Dupa ce timp de un sat intreg am fost avertizat de cei de pe contrasens ca e radar in fata, am nimerit in spatele unui camion pe care nu m-am putut abtine sa il depasesc fix in fata baietilor cu radarul care isi frecau mainile bucurosi. Cat despre frig, recunosc sportiv, primavara poate fi foarte frig pe la munte. Atat de frig incat eroii tai sunt pinguinii de pe banchiza, amundsen si inuitii. Daca adaugi si faptul ca vezi la maxim 10 metri in fata pentru ca soseaua coboara, gropile sunt dintre cele mai perverse si nu exista indicatoare de curba, numarul fiorilor pe sira spinarii se cam dubleaza.

Indistinctive freedom!

]]>