indistinctive freedom

Continuare de la History 2. Prima discutie.

Primul drum

D sta langa motor, il salut, ma intreaba zambind daca sunt pregatit eu raspund ca da. Imi leg mai strans sireturile de la bocanci sa nu atarne, imi pun casca iar el ma ajuta sa-i prind curelusa. Imi explica cum trebuie sa stau, cu palmele lipite de rezervor, imi pun manusile, se urca pe sea, ma asez si eu. Mi se pare ca stau foarte sus intr-o pozitie extrem de nesigura: singurele puncte de contact cu motorul sunt saua, scaritele de la picioare si rezervorul. Daca o sa cad?

Seara, pauza de cateva minute

D porneste incetisor pe stradutele din spate de la Batistei. Stau ca un sac de cartofi, nu fac nici o miscare si il urmez pe el la fiecare aplecare pe care o face in curbe. Imi dau seama cat de stabila este motocicleta: nu ma asteptam sub nici o forma la asta. Teama s-a dus de la primele sute de metri. Imi place la nebunie, sunt niste senzatii pe care nu le-am mai trait niciodata si ma gandesc ca ajungem prea repede acasa. Nu vreau sa se termine drumul asta. Oprit la semafor, D isi ridica viziera si ma intreba: “Iti place?” Eu dau din cap larg ca “Da!!!”… ce intrebare o mai fi fost si asta?

Ajungem in fata blocului la D acasa. Ne dam jos: “Ti-a placut?” asa ca sunt sincer: “Mai vreau!” iar D incepe sa rada. Urcam sus la el, nu stiu ce are de gand dar eu mai vreau sa ma mai dau. Fumam o tigara, il rog sa ma mai plimbe macar un pic. Gustasem din miere iar concluzia era definitiva: place la baiatu’! D imi da o pereche de pantaloni grosi cu protectii, fular, era destul de frig afara, ne echipam si coboram. Hopa sus pe mobra si am pornit din loc.

De data asta am avut parte de o doza mai mare de senzatii: mers pana la iesirea spre atostrada, insa era prea frig si ne-am intors in oras. Aplecat pe curbele de la Unirii de la fantani si tras de gaz pe splai. Eu eram in al noualea cer. Tremuram de frig dar nu voiam sa ma opresc sub nici o forma. Eram ca un peste care traise toata viata pe uscat iar acum descoperise apa.

Intorsi la D acasa am stat cateva ore de vorba. Se uita la mine si zambea: stia foarte clar ca nu mai am cale de intoarcere. One way ticket si trenul asta nu mai opreste in nici o statie.

Related posts:

1. Primul drum la Tulcea Alarma telefonului a inceput sa bipaie in disperare pe la...
2. History 2. Prima discutie. Continuare de la History 1. Start. Prima discutie. M-am intins...
3. History 1. Start Start. Este luni noaptea, inceput de februarie 2009. Afara e...
4. In drum spre munca ...