indistinctive freedom

Ora 10:30 dimineata. Bulevardul care se termina in A1 este deja aglomerat. Desi se anunta ploi si furtuni sunt multi care au plecat in weekend atrasi probabil de dimineata cu soare. Este cald si nici un nor pe cer. Ma strecor usor si intru pe autostrada plina de tiruri care se depasesc si masini care merg in ritm de melc. Incerc sa calculez: daca pe banda 2 se merge cu 80-90 la ora, ce viteza au oare cei de pe banda 1? Trec pe langa un radar care o sa falimenteze daca mai sta mult in zona asta si, mai in fata, la paduricea taiata de asfalt ajung din urma norii de ploaie care intuneca imediat orizontul. Am noroc ca s-a mai dus din aglomeratie, pot sa bag viteza si pana la Pitesti ma fac ca nu vad masinile de politie oprite la spatiile de servicii.

De la Pitesti sunt aproape singur pe sosea. Am luat directia Slatina, urmand sa trec prin Craiova si apoi sa urc spre Targu-Jiu si Petrosani. Am noroc ca in sud nu ploua, si pana in Craiova prind o vreme extraordinara. La iesirea din Craiova, drum pe doua benzi, dar la intrarea in localitate vad un radar la panda. Franez de urgenta in incercarea disperata de a-mi pastra permisul si fac dreapta prin spatele masinii de politie in parcarea unui motel dichisit de cel putin 3 stele. Imi dau casca jos bag o tigara, imi sun prietenii si beau insetat sticla de coca-cola pe care o purtasem din Bucuresti in rucsac. La Petrosani ma asteapta Ovidiu care ma anunta ca acolo a inceput deja sa ploua.

Pornesc din nou la drum spre Filiasi si fac dreapta catre Targu Jiu. Ma bucur de drumul cu asfalt proaspat turnat: nu sunt nici radare, nici indicatoare de intrare si iesire din localitati, nici limita de viteza, nici marcaje pe sosea. Satele sunt insa atat de aproape unul de celalalt incat ai senzatia ca traversezi o comuna imensa. Prima treime din drum este raiul motociclistilor, dar a doua este drum in lucru. Se circula pe o banda si stai 15 minute la un semafor pana sa poti trece. Cerul se intuneca, se face frig si pe viziera observ primele picaturi de ploaie.

Dupa zona de drum in lucru ajung pe drum de beton spart, pregatit probabil in asteptarea asfaltarii. Ploua torential si nu mai vad mare lucru, depasesc o dubita si un camion care imi aruncau noroi pe viziera si fac slalom in viteza printre gropile pline de apa. Picaturile de ploaie sunt atat de mari si cad atat de greu incat un moment am avut impresia ca da cu gheata.

La Rovinari totul ajunge la extrem: gropile sunt atat de multe si atat de aproape unele de celelalte incat nu mai are nici un sens sa incerci sa le ocolesti. Furtuna se dezlantuie cu vant care incearca sa te scoata de pe sosea si cu siroaie de apa in loc de picaturi. Vizibilitate: 50 de metri si merg intre doua tiruri. Trag de gaz, zbor peste cateva gropi pline de apa si depasesc tirul din fata care parca nu se mai termina, spre disperarea soferului unei Dacii papuc care imi venea din fata.

Opresc in Targu Jiu sa alimentez. Asta se intampla dupa ce jumatate de ora ma chinui sa scap din oras urmand indicatoarele de Petrosani. In sfarsit ajung la Petromul pe care il cautam, fac plinul, Ovidiu ma va astepta la iesirea din defileul Jiului, fumez rapid o tigara ramasa ca prin minune uscata si incalec pe calutzul meu de fier sperand sa gasesc asfalt uscat mai departe. Rad in casca de ma aude lumea de pe trotuar cand intru in Bumbesti Jiu si vad limita de viteza 40 km/h si un semn de radar. Sa vrei si nu poti sa depasesti prea mult viteza legala pe gropile de acolo! La intrarea in defileu asfaltul revine la normal, dar dupa primele curbe incepe din nou sa ploua. M-am prins deja cum sta treaba, ma feresc de pietrisul aruncat de pe munte peste sosea si de cele 3 zone populate de catei care ma privesc ca o amenintare si incearca sa ma sperie sa fug de-acolo. La iesirea din defileu senzatii tari pe cateva sute de metri de drum de pamant, mustind de apa.

Ma intalnesc cu Ovidiu si pornim spre casa, nu mai ploua si abia astept sa imi dau jos echipamentul ud si sa fac un dus fierbinte. Seara trece pe neobservate, motoarele dorm cuminti sub scara blocului iar eu stau cu Ovidiu la povesti cu vodca in pahar si o tigara aprinsa si ne uitam la pozele pe care le face.

Dimineata incepe cum nu se poate mai bine: cu Manowar care zguduie peretii si cu Ovidiu pregatit de plimbare. Inainte insa, ne ocupam putin de motoare, Ovidiu monteaza pe cebe al lui noile mansoane. Iesim din oras si trecem prin sate de munte, cu privelisti atat de frumoase incat iti vine sa opresti la fiecare 500 de metri sa faci poze. Mergem mai departe pe soseaua care ar trebui sa ajunga la Horezu dar care insa se opreste brusc dupa un semn care arata anularea limitei de 40 km/h si ridicarea interdictiei de depasire. Ne intoarcem si oprim pentru fotosession.

Norii se aduna din nou pe cer asa ca ne intoarcem spre oras. Ajungem chiar cand incepe o ploaie destul de hotarata, bagam motoarele in scara si urcam sa ne uitam la pozele pe care le-am facut.

Ma bag la somn devreme, iar la 5:30 ma trezesc gata de plecare. Imi iau ramas bun de la Ovidiu, ma urc pe motor si pornesc spre Bucuresti. Inainte de a intra in defileu, dupa ce alimentez, ma uit la indicatorul care arata de unde plecasem: a fost un weekend reusit, m-am simtit foarte bine, dar parca a fost prea scurt, mai sunt locuri de vizitat si sper sa ma intorc cat mai repede, si soarele sa tina cu noi.

P.S. Pozele cele mai faine de aici sunt facute de Ovidiu

Related posts:

1. Mai multe poze din Valea Jiului… … la cererea vizitatorilor (click pe titlu sau pe Read...
2. Excursie de weekend la Drobeta Turnu Severin Am hotarat de vineri seara o excursie rapida, de weekend,...
3. Weekend in Dobrogea – toata povestea 2 zile, 1140 km Sambata: Cetatea Histria Schimbari de plan...