indistinctive freedom

Pozele vorbesc de la sine, un spatiu de servicii de pe autostrada si doua motoare

Read more…

800 de km in 2 zile si jumatate prin Bucuresti si in jurul orasului. Cel mai departe am ajuns la Ploiesti, pe centura prinzandu-ne o ploaie de vara. In rest am colindat stradutele orasului impreuna cu Florin si GSXF-ul lui, am iesit putin si pe autostrada si am fumat o tigara in spatiul de servicii unde m-am urcat prima oara pe motor ca pilot. Seara ni s-a alaturat si Luci la o cafea in centru, apoi la o tura prin Victoriei.

Read more…

Pasager pe Suzuki la Florin, am pornit dupa-amiaza spre rasarit, trecand prin Lehliu, Slobozia, indreptandu-ne spre Harsova. O iesire scurta, dar care a fost ca o gura de aer proaspat, exact ceea ce aveam nevoie dupa atatea zile de stat in Bucuresti.

Read more…

Trebuia sa plecam in Bulgaria, la Veliko Tarnovo, dar seara Mihai a venit cu o idee mai buna: cand ne trezim maine, ne urcam pe motor si mergem pe Cheia, apoi tot inainte pe curbele dinspre Sighisoara. Urma sa fiu pasager la Mihai, pentru ca Cebe face o pauza de maintenance in service.

Harta traseului

Prima zi

Ne-am trezit cu greu pe la pranz. Ma asteptam la o schimbare de plan dar destinatia era batuta in cuie. In 15 minute ne-am facut bagajul si peste inca 30 de minute ne indreptam spre DN1. Stau cuminte in sea si incerc sa ma obisnuiesc macar din postura de pasager cu franele si acceleratia motorului. In afara de centura Ploiestiului care nu are nici o gropita, restul DN1 este praf. Cu toate astea ajungem repede in Valeni, si intram fara oprire pe curbe.

Read more…

Bucuresti – Pitesti (A1). Radare si senzatii tari. Nu stiu de ce au pus radare, autostrada pare a fi in reconstructie, minus utilajele pe care te-ai astepta sa le intalnesti. Gropile sunt asezate una langa alta si sunt atat de multe incat nu stii ce sa ocolesti si ce sa iei din plin. Pe anumite portiuni, pe banda intai, asfaltul este raschetat iar urmele lasate te ghideaza complet gresit, de cele mai multe ori in afara carosabilului.

Traseu de inceput de sezon

In Pitesti m-am oprit, avand de gand sa continui spre Ramnicu Valcea pe Dealul Negru. Schimbare rapida de plan, Dealul Negru arata ca dupa alunecari de teren. Chiar si un 4×4 special pentru offroad este pus in dificultate de starea drumului. Nici varianta de ocolire prin Campulung nu este buna, asfaltul este la fel de prost ca pe Dealul Negru. Singura destinatie acceptabila ramane Slatina asa ca ma urc pe motor si pornesc spre apus.

Read more…

Trag pe dreapta, tai contactul, opresc muzica din casti si se lasa o liniste ireala. Nici o masina, nici un fosnet al copacilor batuti de vant, totul este nemiscat de parca cineva a apasat butonul Pause. Imi dau jos casca si incep sa imi curat viziera pe care umezeala a lasat un strat albicios prin care cu greu mai vezi ceva.

Fara viteza

Imi aprind o tigara si ma uit in jurul meu. Este pustiu si lumea este incremenita, ma simt de parca sunt martorul post-apocalipsei nucleare. Nu vad soarele, tot cerul este acoperit de nori. Ma asez pe parapetul metalic de la marginea drumului, ma uit la asfaltul umed si incerc sa calculez cati km mai am de facut pana la prima localitate. Harta e pe undeva prin rucsac dar nu vreau sa il mai dau jos asa ca ma incurajez spunandu-mi ca nu mai este mult. Ma grabesc sa plec, nu vreau sa ma prinda seara pe drum. Imi pun casca, ma urc pe motor si pornesc mai departe. Trag de gaz si ranesc din plin linistea padurii la capatul careia astept sa intalnesc soarele.

Tot de anul trecut, excursie la Vama Veche. Cateva fotografii aproape perfecte: