Cu cebe prin tara – Sambata
Las in urma hotelul si ma avant prin Zalau spre intrarea pe Meses. Clipesc des la soarele puternic, trec incet prin centrul orasului care abia se dezmortea de dimineata zilei de sambata. Doi motociclisti, langa un Suzuki si un BMW, ma saluta cand trec pe langa ei. Merg usurel, ii salut si eu, poate ne vedem pe Meses.
Mesesul nu se aseamana cu nici un drum pe care am mers pana acum cu Cebe. O combinatie de Cheia cu Dealul Negru, dar exceptional facut. Asfaltul este impecabil iar in fiecare curba stransa gradul de inclinare al soselei spre interior este mai mare decat mi-a fost dat sa intalnesc pana acum. Este un drum facut sa te ajute indiferent ca esti sofer sau motociclist.
Prima parte a drumului, care coboara dealul, este prin padure. Unele serpentine cu diferente destul de mari de nivel, dar cu benzi largi, astfel incat niciodata sa nu fii la limita. Iar peisajul… fantastic, iti vine sa opresti la fiecare kilometru sa faci fotografii.
Sunt foarte limitat de cuvinte cand vine vorba sa descriu drumul asta. Este o adevarata delicatesa, te simti ca un copil care are in fata un tort imens de ciocolata pe care are voie sa-l manance pana la ultima bucatica de glazura. Cand se termina serpentinele, poti spune ca ti-au placut atat de mult incat vrei sa te intorci, si sa te mai dai odata.
Cu cebe prin tara – Vineri
Am avut o dimineata frumoasa, intinzandu-ma in pat si stand cu ochii inchisi, simtind pe fata razele placute ale soarelui. Undeva departe se auzea zumzetul orasului iar eu zambeam savurand sentimentul de bine pe care il simteam. Ma gandeam la cebe care statea in fata portii pregatita de un nou drum, la ideea pe care mi-o daduse Sukhoi: sa ma intorc prin Zalau, pe Meses, si apoi prin Sighisoara – Cheia. Prea tentant ca sa o refuz: toate bunatatile la pachet.
Ma ridic incet din pat si ma duc la baie. Las apa de la dus sa curga racoroasa peste mine si ma pierd in imaginea unui drum perfect al carui marcaj se pierde stralucind in curbele din spatele copacilor.
Arad – Oradea – apoi directia catre Carei – Satu Mare. In Sacuieni trebuie sa fac dreapta spre Marghita – Suplacu de Barcau – Simleul Silvaniei – Zalau. Ovidiu ma avertizeaza ca soseaua Timisoara – Arad e o zona in care au loc frecvent accidente grave de circulatie. Pornesc cu cebe atent sa nu ratez indicatoarele de Arad si ies din Timisoara printr-o padure in care curbele se amesteca intre serpentine dulci si ace de par.
Cu cebe prin tara – video
Imagini din excursia pe care am facut-o prin tara cu motorul. Am plecat miercuri din Bucuresti si am trecut prin Pitesti, Ramnicu Valcea, Targu Jiu, Petrosani, Resita, Timisoara, Arad, Oradea, Carei (Satu Mare), Zalau, Cluj Napoca, Targu Mures, Sighisoara, Brasov, Cheia, Valenii de munte, Ploiesti.
Cu cebe prin tara – Joi
M-am trezit tarziu, dupa ce alarma de la telefon a considerat ca degeaba isi bate capul cu mine si s-a lasat pagubasa. M-am imbracat rapid, am fumat doua tigari si am coborat la cebe. Frumusica ma astepta bucuroasa, cu oglinzile ca niste urechi ciulite, sa iesim la plimbare.
Prima destinatie: parcul din Resita unde se afla muzeul cailor ferate.
Cu cebe prin tara – Miercuri
Timisoara. Destinatie aruncata de Sukhoi intr-o discutie, asa, la plezneala, dar care s-a infipt ca un cui. Suna tentant dar… sunt cateva puncte dificile. Ruta pe care am planificat-o inseamna mers pe A1, apoi Dealul Negru, Valea Jiului urmand ca drumul sa fie mai lejer dupa Petrosani.
Miercuri
Este dimineata. Am pornit motorul si ma echipez. Am bagajul facut, tankbag-ul pe rezervor, imi pun manusile si ma urc pe cebe. Din oglinzi ma priveste unul caruia nu i se vad decat ochii din spatele vizierei. Este cald si incep sa transpir dar nu am cum sa fac drumul asta in tricou. Bag in viteza si am plecat.
Traversez orasul si ma apropii de Militari. Cald si aglomeratie, ma bag printre masinile de la semafor, unul din dreapta imi face loc, ma uit la el si ii fac semn din cap ca ii multumesc. Are GPS pe bord si zambesc gandindu-ma cum ar fi acum sa o aud pe tipa aia zicandu-mi in casca: “urmatoarea strada la dreapta, in douasute de metri virati la dreapta”.
Primul drum la Tulcea
Alarma telefonului a inceput sa bipaie in disperare pe la 9 dimineata. Luat telefonul, shutdown scurt. Restart.
Alarma telefonului a inceput sa bipaie in disperare pe la 11. Asa mai merge. Ma trezesc somnoros, imi aprind o tigara si ma gandesc la drumul pe care il am de facut. Bucuresti, iesire pe A2 spre Constanta, dupa Castelu fac stanga pe un drum care ma duce pana la soseaua care vine de la Harsova, merg putin spre Constanta si din nou stanga pe DN-ul de Tulcea. Simplu, nu?
Este 12. Am pus intr-un saculet strictul necesar si am coborat in parcare. Cebe clipeste din faruri cand bag cheia in contact si abia asteapta sa isi dezmorteasca toti calutii pe care ii are in herghelie. Incalec si plecam la drum. Prima oprire: Mol-ul de la iesire spre autostrada. Fac plinul, imi fac si eu plinul cu un litru de apa pe care il transpirasem la semafoare, fumez o tigara si intru pe autostrada. Se circula lejer, majoritatea au plecat la mare de vineri seara. Problema va fi la intoarcere. Dau de niste radare. Bine, merg cuminte.