R6 test

R6 test

R6 test

R6 test

Viteza

Inainte de plecare

Am plecat dupa ce am vorbit cu ai mei la telefon si am aflat ca in Bucuresti este furtuna cu grindina, rupere de nori. Am intors repede si am pornit spre Bucuresti. Nu am facut mai mult de 500 de metri si s-a dezlantuit furtuna. Eram cap de coloana, nu mai vedeam nimic in fata din cauza suvoaielor de apa, vantul era atat de puternic incat faceam eforturi foarte mari sa pastrez banda si, in plus, pe la mijlocul drumului a inceput grindina.

Ne-am oprit la Mol-ul de la intrarea din Bucuresti, eram uzi pana la piele.

La Mol

La Mol

Am plecat inspre casa participand la Bucharest Moto Diving Contest. La fiecare kilometru bulevardul era blocat de balti si masini care nu mai puteau iesi din apa. Cebe ridica valuri de apa in fata dar s-a comportat exemplar. Am ajuns toti acasa cu bine, toti trei castigatori ai locului I.

Schuberth-ul isi schimba rolul, devine casca de pasager. De ieri am o noua casca, Shoei XR 1000.

Si pentru ca cineva a insistat sa vada si harta traseului, iat-o

Primul drum

D sta langa motor, il salut, ma intreaba zambind daca sunt pregatit eu raspund ca da. Imi leg mai strans sireturile de la bocanci sa nu atarne, imi pun casca iar el ma ajuta sa-i prind curelusa. Imi explica cum trebuie sa stau, cu palmele lipite de rezervor, imi pun manusile, se urca pe sea, ma asez si eu. Mi se pare ca stau foarte sus intr-o pozitie extrem de nesigura: singurele puncte de contact cu motorul sunt saua, scaritele de la picioare si rezervorul. Daca o sa cad?

Seara, pauza de cateva minute

D porneste incetisor pe stradutele din spate de la Batistei. Stau ca un sac de cartofi, nu fac nici o miscare si il urmez pe el la fiecare aplecare pe care o face in curbe. Imi dau seama cat de stabila este motocicleta: nu ma asteptam sub nici o forma la asta. Teama s-a dus de la primele sute de metri. Imi place la nebunie, sunt niste senzatii pe care nu le-am mai trait niciodata si ma gandesc ca ajungem prea repede acasa. Nu vreau sa se termine drumul asta. Oprit la semafor, D isi ridica viziera si ma intreba: “Iti place?” Eu dau din cap larg ca “Da!!!”… ce intrebare o mai fi fost si asta?

Ajungem in fata blocului la D acasa. Ne dam jos: “Ti-a placut?” asa ca sunt sincer: “Mai vreau!” iar D incepe sa rada. Urcam sus la el, nu stiu ce are de gand dar eu mai vreau sa ma mai dau. Fumam o tigara, il rog sa ma mai plimbe macar un pic. Gustasem din miere iar concluzia era definitiva: place la baiatu’! D imi da o pereche de pantaloni grosi cu protectii, fular, era destul de frig afara, ne echipam si coboram. Hopa sus pe mobra si am pornit din loc.

De data asta am avut parte de o doza mai mare de senzatii: mers pana la iesirea spre atostrada, insa era prea frig si ne-am intors in oras. Aplecat pe curbele de la Unirii de la fantani si tras de gaz pe splai. Eu eram in al noualea cer. Tremuram de frig dar nu voiam sa ma opresc sub nici o forma. Eram ca un peste care traise toata viata pe uscat iar acum descoperise apa.

Intorsi la D acasa am stat cateva ore de vorba. Se uita la mine si zambea: stia foarte clar ca nu mai am cale de intoarcere. One way ticket si trenul asta nu mai opreste in nici o statie.

Prima discutie.

M-am intins in pat incercand sa adorm. Nu am reusit. Ceva se schimbase in mine, un buton fusese apasat, am avut atat de mult timp in mine dorinta de a face motociclism incat acum, nu mai puteam sa o tin sub control.

Cebe

Ani de zile m-am ferit sa discut despre asta. Cand D si-a luat permisul eram atat de fericit pentru el, pentru faptul ca a avut curajul sa faca primul pas, dar incercam cu disperare sa ma conving ca eu trebuie sa ma gandesc la prioritatile pe care le am, la problemele care imi inundau viata, la munca, la familia care probabil ca ar fi sarit in sus cand ar fi auzit ce vreau eu sa fac si pe ce imi cheltuiesc banii. Il ascultam cum povestea despre primele ore de poligon, ma ruga sa vin si eu, iar eu faceam tot posibilul sa schimb subiectul si sa nu ma gandesc la asta.

Intr-una din zile a venit cu motocicleta la munca. Iesisem din cladire si l-am vazut dandu-si casca jos: era fericit! Niciodata nu mai vazusem zambetul acela.

Dupa putin timp nu am mai fost colegi. Viata mea atat de aglomerata si plina de probleme m-a facut sa ma indepartez de D, nu mai stiam sa imi fac timp de prieteni si nici nu mai aveam energie sa imi tin dorintele in frau de fiecare data cand ne intalneam si imi aduceam aminte de motor.

M-am ridicat din pat. Pasiunea mea ascunsa, pe care incercasem atatia ani sa o reprim incepuse sa detina controlul. Nu o mai puteam stavili, nu mai puteam sa ma gandesc la altceva. Era ca un fir de iarba care spargea asfaltul care il acoperise.

M-am asezat la calculator. In cateva minute a intrat si el pe messenger si am inceput sa discutam. Mi-am dat seama ca D era persoana in care puteam aveam incredere asa ca l-am inundat cu intrebari stupide, porneam de la zero si nu stiam nimic. Cred ca lucrul asta l-a bucurat fiindca desi amandoi eram rupti de oboseala, la 5 dimineata el imi raspundea in detaliu la fiecare intrebare.

Dupa 2 ore de discutii am stabilit sa ii fiu pasager, sa vad cum este. Peste cateva zile ma duceam la stomatolog iar dupa aceea, seara, urma sa ma duca acasa cu motorul.

Este luni noaptea, inceput de februarie 2009. Afara e frig si ploua marunt. Deschid geamul si ma uit de la etajul 6 la strada pustie, la masinile parcate, inghetate in intunericul spart doar de cateva lumini galbene. Aud cum se inchide usa de la intrarea in bloc si il vad pe D. iesind, cu casca pe cap, indreptandu-se spre motocicleta.

Isi strange cureaua de la casca, isi incheie geaca si porneste motocicleta. Suieratul usor al motorului se porneste brusc, farul se aprinde luminand portierele unor masini parcate si asfaltul umed de pe jos. Il vad cum se urca pe sa, ridica cricul si porneste usor, disparand in cateva secunde prin gangul blocului odata cu sunetul motorului care se stinge treptat.

Cu cateva ore in urma, am primit un sms de la D: daca nu dormi vin pe la tine. Dormeam, dar vroiam sa vorbim si i-am raspuns ca il astept. Peste jumatate de ora a sunat la interfon, m-am dat jos din pat si i-am deschis usa. Nu mai stia la ce etaj stau si ii auzeam bocancii pe treptele scarii. A ajuns, a intrat cu casca in mana, geaca de piele uda pe el, cu mainile inghetate de frig si mirosind a praf, a ploaie si a drum.

Ma uitam la el, cat de obosit era, dar cat de fericit in acelasi timp si am fost invidios. As fi schimbat imediat locul cu el daca as fi putut. Fata de el ma simteam anesteziat, blazat, plafonat, intrat intr-o rutina comoda dar ucigatoare de suflet. Ma simteam ca un copil care se intalneste cu razboinicul din povesti, intors victorios dintr-o lupta. Eram fata in fata cu experienta necunoscutului, cu fericirea senzatiilor de la marginea extremului, ar fi putut fi oare ceva mai interesant?

La inceput

Am stat cateva ore de vorba, in bucatarie, si am fumat. Dar nimic legat de  motociclism, nimic legat de experientele lui. Stiam ca daca puneam o intrebare nu as fi putut opri restul, iar torentul de lucruri pe care le-as fi aflat m-ar fi dus intr-o stare asemanatoare sevrajului. Sa vrei sa faci, sa simti ceva si sa nu poti, sa stai la marginea unei lumi extraordinare si sa nu poti face un pas inainte in ea, ar fi fost un chin.

La 4 dimineata a plecat acasa. Si-a pus casca si manusile si m-a salutat. M-am dus in camera si am deschis geamul, asteptand sa il vad cum iese din bloc.

Atunci a pornit in mine, cu toata forta, dorinta de a deveni motociclist.