Archive
Daca nu porti echipamentul de protectie…
…patesti ca mine:
Some men belong on their motorcycles just like motorcycles belong on the road. Being off their motorcycles is far too great a danger for them.
La Vatra Dornei (3) – Ploaie
Am iesit usurel, cu grija din Ramnicu Sarat lasand in urma cateva strazi ce se desfacusera din nou in sosea cu doua benzi pe sens. Urmaream atent traficul din jurul meu: in localitati nu depaseam viteza legala. Erau destul de multe comune in care era radar si am preferat sa fiu linistit in oras decat sa iau puncte. Abia trecusem de Focsani si a inceput sa ploua. La inceput picura doar pe alocuri, sau tocmai plouase, iti dadeai seama dupa asfaltul ud care alterna cu portiuni uscate. Mergeam probabil in directia norilor, sau intram pur si simplu in ploaie, cred asta fiindca dupa cativa kilometri picuratul linistit de toamna s-a transformat intr-o ploaie adevarata. Portiunea de drum din sate era de fiecare data plina de surprize: balega, ulei, gunoaie, ce mai, sa fi vrut si nu puteam sa merg mai repede. Am deschis gazul si am ajuns destul de repede in Bacau. Acesta fiind inca un oras in care pana la urma m-am descurcat, dar m-am simtit ca intr-un labirint.
Cu cebe prin tara – Sambata
Las in urma hotelul si ma avant prin Zalau spre intrarea pe Meses. Clipesc des la soarele puternic, trec incet prin centrul orasului care abia se dezmortea de dimineata zilei de sambata. Doi motociclisti, langa un Suzuki si un BMW, ma saluta cand trec pe langa ei. Merg usurel, ii salut si eu, poate ne vedem pe Meses.
Mesesul nu se aseamana cu nici un drum pe care am mers pana acum cu Cebe. O combinatie de Cheia cu Dealul Negru, dar exceptional facut. Asfaltul este impecabil iar in fiecare curba stransa gradul de inclinare al soselei spre interior este mai mare decat mi-a fost dat sa intalnesc pana acum. Este un drum facut sa te ajute indiferent ca esti sofer sau motociclist.
Prima parte a drumului, care coboara dealul, este prin padure. Unele serpentine cu diferente destul de mari de nivel, dar cu benzi largi, astfel incat niciodata sa nu fii la limita. Iar peisajul… fantastic, iti vine sa opresti la fiecare kilometru sa faci fotografii.
Sunt foarte limitat de cuvinte cand vine vorba sa descriu drumul asta. Este o adevarata delicatesa, te simti ca un copil care are in fata un tort imens de ciocolata pe care are voie sa-l manance pana la ultima bucatica de glazura. Cand se termina serpentinele, poti spune ca ti-au placut atat de mult incat vrei sa te intorci, si sa te mai dai odata.
Pietris pe asfalt
Am fost astazi cu motorul pana la Giurgiu, intr-o plimbare lejera. S-a asfaltat prin Adunatii Copaceni unde erau cele mai mari gropi iar pe sensul de intoarcere am vazut ca o banda era inca in lucru. Stiam de pe acum ca voi avea probleme la intoarcere. Si asa a fost.
Dupa un pod ramas nerefacut, cu asfaltul doar pe alocuri si de pe care risti sa zbori fara probleme, la intoarcere am intalnit ambele benzi proaspat asfaltate si… cu nisip si pietris pe ele!
Primul drum la Tulcea
Alarma telefonului a inceput sa bipaie in disperare pe la 9 dimineata. Luat telefonul, shutdown scurt. Restart.
Alarma telefonului a inceput sa bipaie in disperare pe la 11. Asa mai merge. Ma trezesc somnoros, imi aprind o tigara si ma gandesc la drumul pe care il am de facut. Bucuresti, iesire pe A2 spre Constanta, dupa Castelu fac stanga pe un drum care ma duce pana la soseaua care vine de la Harsova, merg putin spre Constanta si din nou stanga pe DN-ul de Tulcea. Simplu, nu?
Este 12. Am pus intr-un saculet strictul necesar si am coborat in parcare. Cebe clipeste din faruri cand bag cheia in contact si abia asteapta sa isi dezmorteasca toti calutii pe care ii are in herghelie. Incalec si plecam la drum. Prima oprire: Mol-ul de la iesire spre autostrada. Fac plinul, imi fac si eu plinul cu un litru de apa pe care il transpirasem la semafoare, fumez o tigara si intru pe autostrada. Se circula lejer, majoritatea au plecat la mare de vineri seara. Problema va fi la intoarcere. Dau de niste radare. Bine, merg cuminte.
Examen de permis
Bine, am zis ca o scriu si pe asta. Sala luata, poligonul amanat de 6345874 de ori din diverse motive. M-am programat hotarat pentru ultima oara, acum ori niciodata. si vine miercurea in care trebuia sa ma prezint la poligon.
La 8 si jumatate trebuia sa fiu la Ilioara. La 6 ieseam din casa, avusesem o noapte cumplita, plina de emotii, somn intrerupt cu franturi de vise in care eu eram pe motor in poligon si trebuia sa fac slalom printre o suta si ceva de jaloane… Imi picau ochii in gura de somn, ma simteam pe trei sferturi zombie, dar linistit. Dupa cat stress inghitisem eram super calm: parca nu era examenul meu. Parca eram papusarul propriului destin.
Iau metroul. Jumatate din cei din vagon se uita luuuuuuuuung la mine: uite-l si pe asta in bocanci, cu geaca de piele si casca in mana pe caldura asta. Satanisti ordinari! Sinucigasi si violatori de babe! Eu insa n-am chef nici sa zambesc. Ma simt paralizat pe dinauntru, ca o masinarie scoasa din functiune. Cobor din metrou, traversez strada si o iau agale spre poligon. Vad cladirea scolii, aici dadusem sala atunci cand am avut examen pentru B.


Recent Comments