Din nou la Targu-Jiu, plec sambata dimineata singur, urmand sa ajung la Ovidiu. Trebuia sa ii duc niste piese pe care le astepta cam de mult timp, am zis ca nu mai este cazul sa pierd vremea asa ca m-am urcat pe calut si la 7 dimineata plecam din Bucuresti.
Cu X este marcat locul unde mi-am dat seama ca am gresit drumul
Drumul fain, m-am lasat furat de peisaj, si, dupa ce am ajuns la Ramnicu Valcea, in loc sa urmez DN67 m-am lasat dus de DN64 pana in apropiere de Dragasani. Cand mi-am dat seama ca ceva e in neregula, am oprit, am scos harta si am vazut cat de mult ma departasem de traseul initial. Am facut un popas de cateva minute pentru o tigara si apoi m-am intors pe DN67.
Read more…
2 zile, 1140 km
Sambata: Cetatea Histria
Schimbari de plan cu jumatate de ora inainte de plecare. Vineri seara stabilisem sa mergem pe Cheia cu intoarcere pe Rucar – Bran si apoi prin Targoviste, pentru a-l saluta pe prietenul nostru Florin care nu a mai putut sa ne insoteasca de data aceasta. Iar acum, dimineata, ploaia ameninta zona Brasovului, motiv pentru care eu si Sukhoiu am hotarat sa ramanem in zona cu soare si sa vizitam cetatea Enisala.
Primul popas: pe autostrada. La kilometrul 64 Cebe avea nevoie de benzina iar R6-le pierduse surubul care fixeaza rezervorul de lichid de frana pe fata. Varsam sculele pe jos in fata intrarii de la restaurant in privirile dezaprobatoare ale conservarilor corecti si noroc cu surubul de rezerva plasat strategic de fostul proprietar din Targu-Jiu.
Read more…
Trebuia sa plecam in Bulgaria, la Veliko Tarnovo, dar seara Mihai a venit cu o idee mai buna: cand ne trezim maine, ne urcam pe motor si mergem pe Cheia, apoi tot inainte pe curbele dinspre Sighisoara. Urma sa fiu pasager la Mihai, pentru ca Cebe face o pauza de maintenance in service.
Harta traseului
Prima zi
Ne-am trezit cu greu pe la pranz. Ma asteptam la o schimbare de plan dar destinatia era batuta in cuie. In 15 minute ne-am facut bagajul si peste inca 30 de minute ne indreptam spre DN1. Stau cuminte in sea si incerc sa ma obisnuiesc macar din postura de pasager cu franele si acceleratia motorului. In afara de centura Ploiestiului care nu are nici o gropita, restul DN1 este praf. Cu toate astea ajungem repede in Valeni, si intram fara oprire pe curbe.
Read more…
Bucuresti – Pitesti (A1). Radare si senzatii tari. Nu stiu de ce au pus radare, autostrada pare a fi in reconstructie, minus utilajele pe care te-ai astepta sa le intalnesti. Gropile sunt asezate una langa alta si sunt atat de multe incat nu stii ce sa ocolesti si ce sa iei din plin. Pe anumite portiuni, pe banda intai, asfaltul este raschetat iar urmele lasate te ghideaza complet gresit, de cele mai multe ori in afara carosabilului.
Traseu de inceput de sezon
In Pitesti m-am oprit, avand de gand sa continui spre Ramnicu Valcea pe Dealul Negru. Schimbare rapida de plan, Dealul Negru arata ca dupa alunecari de teren. Chiar si un 4×4 special pentru offroad este pus in dificultate de starea drumului. Nici varianta de ocolire prin Campulung nu este buna, asfaltul este la fel de prost ca pe Dealul Negru. Singura destinatie acceptabila ramane Slatina asa ca ma urc pe motor si pornesc spre apus.
Read more…
Trag pe dreapta, tai contactul, opresc muzica din casti si se lasa o liniste ireala. Nici o masina, nici un fosnet al copacilor batuti de vant, totul este nemiscat de parca cineva a apasat butonul Pause. Imi dau jos casca si incep sa imi curat viziera pe care umezeala a lasat un strat albicios prin care cu greu mai vezi ceva.
Fara viteza
Imi aprind o tigara si ma uit in jurul meu. Este pustiu si lumea este incremenita, ma simt de parca sunt martorul post-apocalipsei nucleare. Nu vad soarele, tot cerul este acoperit de nori. Ma asez pe parapetul metalic de la marginea drumului, ma uit la asfaltul umed si incerc sa calculez cati km mai am de facut pana la prima localitate. Harta e pe undeva prin rucsac dar nu vreau sa il mai dau jos asa ca ma incurajez spunandu-mi ca nu mai este mult. Ma grabesc sa plec, nu vreau sa ma prinda seara pe drum. Imi pun casca, ma urc pe motor si pornesc mai departe. Trag de gaz si ranesc din plin linistea padurii la capatul careia astept sa intalnesc soarele.
…patesti ca mine:
Acum e aproape vindecata ...
Some men belong on their motorcycles just like motorcycles belong on the road. Being off their motorcycles is far too great a danger for them.
Ultimele comentarii